tulburarea de personalitate schizoidă

Tulburarea de personalitate schizoidă

Publicat pe Publicat în Personalitate

Ce este tulburarea de personalitate schizoidă?


Tulburarea de personalitate schizoidă este o tulburare care apare rar în populația generală și se manifestă prin lipsa cronică a emoției sau cu o gamă restrânsă a exprimării acesteia, lipsa interesului în relaționarea cu ceilalți oameni și prin lipsa motivației cu privire la aceste două aspecte.

Manifestări


Oamenii cu tulburarea de personalitate schizoidă evită activitățile sociale și se îndepărtează de interacțiunile interumane. Ei se declară incapabili să manifeste aceleași expresii emoționale pe care ceilalți par să le manifeste natural. De cele mai multe ori, aceste persoane sunt catalogate drept singuratice sau nepăsătoare față de alții sau față de ce se întâmplă în jurul lor. În cazul tulburării de personalitate schizoidă, persoanele sunt detașate și plate afectiv, au foarte puține relații apropiate în afară de rudele de gradul I, aleg întotdeauna activitățile solitare și manifestă plăcere în foarte puține activități.

Simptome


Semnele care pot fi regăsite în cazul unei persoane care are tulburarea de personalitate schizoidă sunt următoarele:

  • Preferă să fie singuri și să desfășoare activități singuri;
  • Nu doresc să se implice in relații apropiate;
  • Nu doresc relații sexuale;
  • Simt că nu pot resimți plăcere;
  • Au dificultăți în a exprima emoții și în a reacționa adecvat cu privire la anumite situații;
  • Pot părea lipsiți de umor, indiferenți și reci cu ceilalți;
  • Nu reacționează la critica celorlalți
  • Sunt evitativi, nu se implică în relații cu ceilalți oameni și aplică asta ca o măsură defensivă, reducând astfel riscul de a fi respinși de ceilalți, de a fi judecați sau de expunerea la critică;
  • Sunt condescendenți și fermi, au deseori discursuri pasiv agresive, dorind să pună la punct pe ceilalți, păstrând aparențele unei persoane neprietenoase;
  • Nu mențin promisiunile;
  • Au conversații circulare, aduc argumente nesfârșite, repetând aceleași tipare fără rezolvare;
  • Prezintă disonanțe cognitive, adică unele seturi de gânduri care contrazic credințele și valorile deja existente ale lor, iar acest lucru creează disconfort;
  • Caută să-și confirme erorile de gândire, vânează dovezi care vin în sprijinul credințelor lor și oferă mai multă atenție acestora decât celor care ar contrazice gândurile inițiale;
  • Neagă deseori, considerând cu tărie sau imaginându-și ca unele evenimente negative sau dureroase nu s-au petrecut niciodată;
  • Sunt dependenți, manifestând o nevoie nepotrivită și cronică de un alt adult cu privire la deciziile personale, sănătate sau subzistență;
  • Deseori manifestă depresie și sentimente de vid interior.

Cine diagnostichează tulburarea de personalitate schizoidă?


Încadrându-se în spectrul tulburărilor psihologice, această tulburare poate fi diagnosticată de către specialiști în sănătate mentală, precum psihologul sau psihiatrul. Majoritatea persoanelor cu tulburare de personalitate schizoidă ajung la consultul specializat atunci când sesizează că problemele de inter-relaționare converg cu funcționarea zilnică în viața privată sau profesională.

Cauze


Cercetătorii încă nu cunosc cauzele exacte ale tulburării de personalitate schizoidă. Există totuși, mai multe teorii care încearcă să explice posibile cauze ale acestei tulburări. Majoritatea cercetătorilor subscriu modelului bio-psiho-social al legăturilor de cauzalitate. Acest model susține faptul că tulburarea de personalitate schizoidă se datorează factorilor biologici și genetici, a factorilor sociali (de ex. Interacțiunile timpurii cu familia sau prietenii) și a factorilor psihologici (de ex. Trăsăturile de personalitate și temperamentul persoanei au fost modelate de mediu și de abilitățile învățate de a face față dificultăților). Fiind implicați mai mulți  factori, tratamentul psihologic trebuie sa țină cont de natura acestora.

Tratament


Tratamentul privind tulburarea de personalitate schizoidă include psihoterapia simplă. Aceasta oferă șansa dezvoltării unei relații profesionale adaptative și apropiate cu o persoană care înțelege simtomatologia tulburării și poate ajuta cu dificultățile comportamentale. De asemenea, poate asculta și ghida fără a abuza și forța dezvoltarea în terapie. Tratamentul psihologic poate adresa și terapia de grup, care va încuraja interacțiunile și dobândirea de abilități interpersonale, oferind în timp și o structura de suport pentru persoanele participante. Medicația, cazul tulburării de personalitate schizoidă, nu va ataca specific simptomele tulburării de personalitate, însă va veni în sprijinul manifestărilor de depresie și anxietate comorbide acestei tulburări.

Video sugestiv:



Referințe:
1. American Psychiatric Association. Diagnostic and statistical manual of mental disorders. 5th ed. Arlington, VA: American Psychiatric Publishing. 2013.
2. http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/schizoid-personality-disorder/diagnosis-treatment/treatment/txc-20214918
3. http://outofthefog.website/personality-disorders-1/2015/12/6/schizoid-personality-disorder-spd