tulburarea de personalitate paranoidă

Tulburarea de personalitate paranoidă

Publicat pe Publicat în Personalitate

 

Ce este tulburarea de personalitate paranoidă?


Tulburarea de personalitate paranoidă implică moduri de gândire neobișnuite și excentrice. Această tulburare presupune manifestări paranoice, neîncredere și suspiciune accentuată în ceea ce îi privește pe ceilalți, chiar și atunci când motivele sunt neîntemeiate. Trăsăturile de personalitate paranoidă încep să se manifeste în perioada de adult tânăr și este mai frecventă în rândul bărbaților. Tulburarea de personalitate paranoidă este adesea neglijată de clinicieni, vine ca factor de confuzie în stabilirea unui diagnostic pentru tulburarea psihică și este privită cu scepticism și neîncredere de către practicanți.

Manifestări


Oamenii cu tulburarea de personalitate paranoidă se află într-o stare permanentă de alertă, crezând că ceilalți încearcă să îi submineze și să le facă rău sau să îi amenințe. Acest tipar de gândire și obiceiurile comportamentale pe care le practică o persoană cu tulburare de personalitate paranoidă au de cele mai multe ori rolul disfuncțional în relațiile profesionale și personale și interferează cu abilitatea de a forma și de a întreține legături apropiate cu alte persoane.

Studiile descriu o spirală a escaladării manifestărilor paranoide. Aceasta se poate instala pornind de la probe ale intențiilor maligne ale celorlalți oameni. Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă le iau în considerare ca fiind dovezi confirmatorii ale faptului ca a fost îndreptățiți să fie suspicioși. Ulterior, vor considera dovezile conform cărora intențiile celorlalți sunt benigne, persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă le vor interpreta ca pe scamatorii și manipulări. Dacă privim suspiciunea de trădarea din partea partenerului, chiar și absența dovezilor unei aventuri poate reprezenta pentru persoana cu tulburare de personalitate paranoidă confirmarea trădării.

Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă evită contactul social deseori, iar atunci când se apropie de ceilalți o fac cu suspiciune și tendința de hipervigilență, ceea ce atrage după sine reacția celorlalți de evitare a contactului social cu persoanele în cauză. Reacția celorlalți are rolul de a încuraja credințele lor și de a perpetua ciclul în care paranoidul își va confirma cognițiile și obiceiurile disfuncționale. Ei vor continua, în mod firesc să se retragă social, iar asta va încuraja în continuare viziunile lor paranoide. Modul de gândire și de comportament al persoanei paranoide poate fi foarte rezistent la schimbare și poate reprezenta un ciclu care se auto-susține.

Simptome


Semnele care pot fi regăsite în cazul unei persoane cu tulburarea de personalitate paranoidă sunt următoarele:

  • Se îndoiesc de angajamentul, loialitatea și încrederea pe care le-o acordă celorlalți;
  • Sunt ezitanți atunci când sunt puși în situația de a se baza pe alții sau de a dezvălui informații personale din cauza temerilor că acele informații vor putea fi folosite în dezavantajul lor;
  • Nu reușesc să ierte pe cei pe care îi consideră vinovați;
  • Sunt hipersensibili la critică;
  • Interpretează adesea înțelesuri ascunse în cele spuse de celelalte persoane;
  • Percep atacuri la persoană atunci când acestea nu sunt evidente și altor persoane;
  • Au suspiciuni conform cărora partenerii le sunt infideli;
  • Sunt reci și distanți în relația de cuplu și devin deseori geloși și posesivi;
  • Consideră că au întotdeauna dreptate în probleme sau conflicte, fără a-și asuma un rol incriminant;
  • Au dificultăți de a se relaxa;
  • Sunt ostili și încăpățânați;
  • Se simt diferiți față de ceilalți oameni prin prisma genului, rasei sau a nivelului de experiență;
  • Se simt sub evaluarea constantă a oamenilor pe care îi consideră superiori sau cu putere ridicată;
  • Simt incertitudine cu privire la statutul social.

Cine diagnostichează tulburarea de personalitate paranoidă?


Încadrându-se în spectrul tulburărilor psihologice, această tulburare poate fi diagnosticată de către specialiști în sănătate mentală, precum psihologul sau psihiatrul. Majoritatea persoanelor cu tulburare de personalitate paranoidă ajung la consultul specializat atunci când sesizează că problemele de inter-relaționare converg cu funcționarea zilnică în viața privată sau profesională.

Cauze


Cercetătorii încă nu cunosc cauzele exacte ale tulburării de personalitate paranoidă. Există totuși, mai multe teorii care încearcă să explice posibile cauze ale acestei tulburări. Majoritatea cercetătorilor subscriu modelului bio-psiho-social al legăturilor de cauzalitate. Acest model susține faptul că tulburarea de personalitate paranoidă se datorează factorilor biologici și genetici, a factorilor sociali (de ex. Interacțiunile timpurii cu familia sau prietenii) și a factorilor psihologici (de ex. Trăsăturile de personalitate și temperamentul persoanei au fost modelate de mediu și de abilitățile învățate de a face față dificultăților). Luând în considerare faptul că persoanele care manifestă tulburarea de personalitate paranoidă au, în cele mai multe cazuri, rude primare diagnosticate cu schizofrenie, s-ar putea sugera o legătură între aceste două tulburări. Fiind implicați mai mulți factori, tratamentul psihologic trebuie sa țină cont de natura acestora.

Tratament


Tratamentul tulburării de personalitate paranoidă include psihoterapia simplă, care oferă șansa dezvoltării unei relații profesionale adaptative și apropiate. Psihoterapeutul înțelege simptomatologia tulburării și poate ajuta în depășirea dificultăților comportamentale sau poate asculta și ghida fără a abuza și forța dezvoltarea în terapie. Tratamentul terapeutic va urma dobândirea sau îmbunătățirea abilităților de coping generale și îmbunătățirea abilităților sociale și de comunicare și de asemenea, creșterea stimei de sine. Având în vedere că încrederea este un factor important al psihoterapiei, tratamentul adresat unei persoane cu tulburare de personalitate paranoidă poate fi o provocare, pentru că majoritatea persoanelor care adresează un specialist pentru această tulburare, nu urmează planul de tratament. Medicația nu este considerată un principal tratament pentru această tulburare, însă se aplică în scopul diminuării simptomelor de anxietate, de depresie sau cele psihotice, atunci când ele se manifestă intens și interferează cu tratamentul psihoterapeutic.

Video sugestiv:



Referințe:
1. American Psychiatric Association. Diagnostic and statistical manual of mental disorders. 5th ed. Arlington, VA: American Psychiatric Publishing. 2013.
2. http://apt.rcpsych.org/content/15/1/40.full-text.pdf+html
3. http://www.webmd.com/mental-health/paranoid-personality-disorder?page=2
4. http://mentalhealth.com/home/dx/paranoidpersonality.html