tulburarea de panica

Tulburarea de panica

Publicat pe Publicat în Anxietate

Tulburarea de panica


Tulburarea dtulburarea de panicae panică se referă la atacurile de panică recurente și neașteptate. Conform DSM V, atacul de panică este definit ca o perioadă relativ scurtă de frică intensă sau disconfort, adesea însoțit de simptome fizice precum palpitații sau tremur. Faptul că apar recurent, atacurile de panică sunt considerate un simptom definitoriu al tulburării de panică. Atacul de panică atinge intensitatea maximă în câteva minute și care duc la apariția unor simptome fizice sau cognitive.

Atacurile de panică sunt relativ scurte (aprox. 15 minute) și pot să apară în lipsa unei amenințări reale. O persoană care s-a confruntat  cu mai multe atacuri de panică poate dezvolta tulburarea de panică determinând persoana să petreacă mult timp îngrijorându-se cu
privire la posibilitatea unui nou atac sau la faptul că vor înnebuni. Adesea persoanele își schimbă rutina zilnică din pricina atacurilor de panică. Atacul de panică poate apărea singular, fără a dezvolta tulburarea de panică. Persoanele care vor dezvolta tulburarea de panică se vor confrunta cu o serie de probleme printre care evitarea situațiilor sau a locurilor unde a avut loc atacul precedent, asemenea comportamente influențând activitățile și viața de zi cu zi.

Cercetările din acest domeniu arată că persoanele care au trăit un atac de panică pot să întâmpine și atacuri de panică nocturne. În astfel de situații, persoana se trezește din somn având sentimente accentuate de teamă/înfricoșare, senzații de tensiune în piept sau alte simptome ale atacului de panică. Atacurile nocturne sunt de regulă mai scurte decât cele din timpul zilei, dar durează mai mult până când s-au atenuat toate simptomele.

Semne și simptome


Este foarte posibil să vă confruntații cu tulburarea de panică dacă aveți:

  • frecvent, atacuri de panică neașteptate care nu sunt relaționate cu o situație specifică;
  • atacuri de frică repetate și neașteptate;
  • sentimentul de pierdere a controlului în timpul atacului de panică;
  • îngrijorare intensă cu privire la apariția unui nou atac de panică;
  • frică sau evitare a locurilor unde atacurile de panică au avut loc;
  • frica de moarte, de pierderea controlului sau teamă de a înnebuni;

Simptome fizice

  • bătăi puternice sau accelerări ale ritmului cardiac;
  • transpirație;
  • tăierea respirației sau hiper-ventilare;
  • stări de slăbiciune sau amețeală;
  • puseuri de căldură sau fiori reci;
  • furnicături sau amorțeli ale mâinilor;
  • sentiment de detașare de mediul înconjurător;
  • durere în piept;
  • dureri de stomac.    
Este atacul de panică același cu infarctul?

Majoritatea simptomelor unui atac de panică sunt fizice și de cele mai multe ori sunt atat de intense încât oamenii cred că vor avea un infarct. De fapt, majoritatea oamenilor care se confruntă cu atacuri de panică, cer în mod recurent ajutorul medicilor, apelând foarte des la serviciile de urgență în încercarea de a primi tratament pentru ceea ce ei cred că este o problemă medicală. Este important să excludem alte cauze medicale posibile ale simptomelor de durere în piept, palpitații ale inimii sau dificultăți ale respirației, de cele mai multe ori atacurile de panică/tulburarea de panică explică cel mai bine apariția acestor simptome.    

Cauze


De regulă, nu există o singură cauză concretă a atacului de panică. Această tulburarea se dezvoltă ca urmare a legăturii dintre mai mulți factori precum cei genetici, de mediu sau evenimentelor de viață. Totuși, mulți dintre persoanele care nu au avut un istoric familial al tulburării de panică, atacurilor de panică sau anxietății pot dezvoltat această tulburare. Vârsta de debut a atacurilor de panică este de regulă în adolescența târzie, dar atacurile de panică nu duc neapărat la dezvoltarea tulburării de panică. Persoanele cu anumite tipuri de fobii pot avea un risc crescut spre a dezvolta această tulburare. De asemenea, femeile sunt mai predispuse decât bărbații să se confrunte cu atacuri de panică. Atacurile de panică sunt adesea declanșate de experiențe de viață traumatice sau stresante.

Diagnostic


Persoanele care au atacuri de panică recurente au o funcționare deficitară și ar trebui să caute ajutor specializat înainte ca să înceapă să evite locurile sau situațiile unde s-au confruntat cu atacurile de panică. De exemplu, dacă un atac de panică are loc în lift, atunci o persoană cu această tulburare va simți frică în momentul în care se apropie de lifturi. În unele cazuri persoanele sunt atât de restrictive încât evită activitățile normale, precum mersul la cumpărături sau condusul autovehiculului. Aproape o treime dintre persoanele cu atacuri de panica petrec foarte mult timp în casă și sunt capabile să se confrunte cu o situație de care le este frică doar atunci când sunt însoțite de o persoană în care au foarte mare încredere. Atunci când această situație progresează și mai mult, se poate transforma în agorafobie sau teama de spații deschise.

Tratamentul din timp poate preveni agorafobia, dar persoanele cu atacuri de panică pot contacta o mulțime de doctori, apelând la serviciile de urgență în mod repetat până când sunt corect diagnosticați. Acest lucru este regretabil, deoarece tulburarea de panică este una dintre tulburările de anxietate cu rata cea mai mare de remisie, ca urmare a tratamentului medicamentos sau a unor tipuri de intervenții psihologice.

Comorbiditate


Tulburarea de panică este adesea însoțită de alte probleme serioase precum depresia, abuzul de droguri sau alcoolism. Aceste probleme trebuie tratate separat.

Tratament


Trăirea unui atac de panică este foarte neplăcută dar vestea bună este că atacurile de panică și tulburarea de panică răspund foarte bine la tratament. Precum majoritatea tulburărilor de anxietate, atât tratamentul medicamentos cât și psihoterapia sunt eficiente în tratamentul tulburării de panică. Mulți oameni se recuperează din tulburarea de panică primind intervenție psihoterapeutică fără a lua și tratament medicamentos. Medicamentele anti-anxietate sunt uneori folosite în funcție de frecvența și severitatea atacurilor.

Terapia Cognitiv-Comportamentală încurajează pacienții să învețe legătura dintre gânduri, emoții și comportamente. Această legătură îi poate permite pacientului să vizualizeze problemele care stau la baza anxietății lor.

Terapia prin expunere, presupune ca pacientul să fie expus la senzațiile fizice ale panicii într-un mediu controlat și sigur, având oportunitatea de a învăța modalități sănătoase de a face față unui atac de panică. Cu fiecare expunere senzațiile proprii de panică, persoana va resimți mai puțină anxietate în legătură cu senzațiile corporale și un sentiment al controlului mai puternic asupra panicii.

Recomandări practice


  • Învățați despre panică! Simplul fapt că știm mai multe despre tulburarea de panică ne poate ajuta la diminuarea distresului. Așadar, citiți cât mai multe despre anxietatea, tulburarea de panică și veți învăța că simptomele și sentimentele pe care le aveți sunt normale și că nu veți înnebuni.
  • Evitați consumul de cafea și țigări! Fumatul și cofeina pot provoca atacuri de panică în rândul persoanelor care sunt mai sensibile. Vă recomandăm să evitați pe cât puteți consumul de țigări sau cafea și al băuturilor care conțin cofeină.
  • Învățați cum să vă controlați respirația! Hiper-ventilarea determină mai multe senzații în timpul unui atac de panică. Inspirând corect putem reduce simptomele de panică. Învățând cum să vă controlați respirația, veți dobândi mai multe abilități care vă vor ajuta să vă calmați atunci când începeți să vă simțiți anxioși.
  • Practicați tehnici de relaxare! Practicare cu regularitate, activitățile precum relaxarea progresivă a mușchilor sau meditația pot ajuta corpul să facă față atunci când se confruntă cu o situație de anxietate sau panică. În plus, aceste tehnici cresc nivelul de bucurie și calm.