Tulburarea de anxietate generalizata

Publicat pe Publicat în Anxietate

Tulburarea de anxietate generalizata


Anxietatea generalizata se manifesta prin o teama excesivă însoțită de simptome fizice de neliniste, fatigabilitate, dificultate de concentrare, tensiune musculară sau perturbare a somnului. Pe lângă simptomele fizice anxietatea se manifestă la nivel cognitiv (mental) prin gânduri iraționale și catastrofale referitoare la obiectul îngrijorărilor. GADSpre deosebire de celelalte tulburări de anxietate unde subiectul temerilor nejustificate este specific, anxietatea generalizata prezintă așteptări catastrofale referitoare la o gamă variată de situații. De exemplu, încercați să vă gândiți la o persoana cu fobie de avion, temerile sale se vor concentra pe situații care implică zborul cu avionul. O persoană care manifestă tulburare obsesiv-compulsivă va avea acele gânduri repetitive care țintesc anumite teme, cum ar fi contaminarea cu microbi sau identitatea sexualā. Pentru a înțelege anxietatea generalizata ar trebui să avem în gând imaginea unei persoane care pune sub semnul întrebării și al îngrijorării evenimente asupra cărora nu are sau nu ar putea avea control (”Dacă va ploua?”) sau care sunt foarte îndepărtate temporal (”Ce voi face cu viața mea peste 15 ani?”).

Cauze


Literatura de specialitate indică faptul că în aproximativ 30% dintre cazurile de anxietate generalizată se regăsește pregnant componenta de trăsătură moștenită. Desigur, parte din cauzele anxietății generalizate pot fi și cele care țin de mediu. O mamă care obișnuiește să ia toate măsurile de precauție atunci când copilul său iese la joacă în parc, va învăța copilul să fie la rândul său atent la posibilele amenintări.

Pe lângă învățarea clasică a stilului anxios, evenimentele traumatizante din timpul vieții cum ar fi schimbarea școlilor sau divorțul părinților pot influența apariția simptomelor anxietății generalizate. Consumul de substanțe sau renunțarea la substanțele care provoacă dependență pot înrăutății manifestarea anxientății.

Pe lângă toți acești factori, perioadele de stres intens pot aceentua stările anxioase.

Atunci când discutām despre diferentele de gen, discrepanta este foarte mare, având în vedere că în cazul femeilor tulburarea de anxietate generalizată este de două ori mai frecventă decât în cazul barbaților. Studiile arată o prevalența de 4,3% la 12 luni pentru femei și de 2% pentru bărbați, iar pe toată durata vieții o prevalență de 6,6% pentru femei și 3,6% pentru bărbați (Kessler și colaboratorii, 1994).

Anxietatatea se manifestă atât la nivelul gândurilor cât și la nivel fiziologic și comportamental.

Simptome fiziologice


O persoană care manifestă anxietate generalizata va simți

  • neliniște
  • senzația că stă pe ghimpi
  • iritare
  • tensiune musculară
  • dureri de cap
  • transpirație
  • dificultate de concentrare
  • greață
  • tremur
  • oboseală
  • nevoia de a merge la toaletă des
  • va avea dificultăți la adormire sau chiar insomnii

Simptome comportamentale


Comportamentele unei persoane care prezintă tulburare de anxietate generalizată se vor încadra cu ușurință în spectrul următor:

  • planificare detaliată
  • întocmirea de liste de cumpărături detaliate
  • control
  • organizare
  • evitare
  • ruminație (gândire excesivă la sentimentele, cauzele și consecințele ca urmări ale unui eveniment negativ)
  • întrebări frecvente
  • incapacitate de relaxare
  • petrecerea timpului de unul singur
  • dificultate de concentrare
  • amânarea sarcinilor care provoacă anxietate  

Simptome cognitive


La nivelul gândurilor, anxietatea generalizata se manifetă prin îngrijorare excesivă. Atunci când vorbim despre îngrijorare trebuie să avem în minte faptul că aceasta reprezintă un element omniprezent al naturii umane. Fiecare dintre noi ne-am îngrijorat în legătură cu o situație viitoare amenintătoare sau dificilă. Îngrijoarea își are originea în producerea gândurilor și a imaginilor anticipate exagerate a rezultatelor negative viitoare. Oamenii au capacitatea de a se gândi la evenimente trecute și viitoare cu scopul de a planifica sau de a rezolva probleme. Avem de asemenea capacitatea de a genera reprezentări aversive ale evenimentelor viitoare care ajung să provoace anxietate în lipsa unei amenintări reale.

Scopul îngrijorării este acela de a conferi un sentiment de confort  și siguranță în fața amenințărilor și a vulnerabilității. Beck și Clark (1997) susțin că există un anumit nivel la care îngrijorarea devine patologică. Când îngrijorarea îndeplinește criteriile pentru patologie, aceasta nu își mai îndeplinește scopul de a asigura siguranța, în schimb, ea intensifică anxietatea.

Persoanele care prezintă anxietate generalizată vor manifesta cognitiv o serie de convingeri:

  1. legate de probabilitatea și de consecințele unei amenințări pentru siguranța fizică sau psihică;
  2. convingeri referitoare la neajutorare sau la lipsa resurselor personale;
  3. gânduri despre frecvența, consecințele, evitarea și imposibilitatea de a accepta evenimente negative, incerte sau ambigue;
  4. gânduri referiroare la efectele pozitive sau negative ale îngrijorării și la posibilitatea de a o controla.

Simptome emoționale


Emoțional, o persoană cu anxietate generalizată:

  • va avea îngrijorări constante
  • va avea sentimentul că anxietatea este incontrolabilă și că nu pot face nimic pentru a o opri
  • va simți neputința de a controla incertitudinea
  • va avea sentimente pervazive de anticipare a fricii

Mituri


  • Dacă anxietatea se manifestă în gândul tău, atunci ea nu este o tulburare reală.

Gândurile sunt cele care mediază relația dintre evenimentele eversive și manifestarea fiziologică, emoțională și comportamentală a axietății. Gândurile specifice anxietății sunt elemente cheie de care depinde o parte importantă din tratamentul anxietății. Așadar, ar trebui să profităm de faptul că anxietatea ”se întâmplă” în gând, pentru a controla și simptomatologia evidentă.

  • Persoanele care suferă de anxietate generalizată sunt slabe și ar trebui să-și revină.

Anxietatea generalizată este diagnosticată ca tulburare doar în contextul în care ea reprezintă disfuncționalitate. În aceste condiții, persoanele în cauză sunt într-adevăr mai sensibile decât persoanele care nu au dificultăți de anxietate.

  • Evitarea situațiilor care provoacă anxietate este maniera potrivită de a gestiona anxietatea generalizată.

În cazul tuburărillor de anxietate este necesară abordarea potrivită situațiilor anxiogene. Doar prin expunere la stimulii problematici poate fi diminuată anxietatea relaționată cu aceștia. Evitarea nu face decât să întărească distanța dintre stimulul activator și emoția de anxietate.

  • Persoanele care suferă de anxietate ar trebui să fie forțați să facă față situațiilor problematice

Expunerea la situațiile care provoacă anxietate are scopul de a demonstra persoanei că gândurile sale sunt iraționale. Acest lucru presupune ghidaj adecvat și susținere din partea unei persoane specializate. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, efectul confruntării situațiilor problematice poate avea efecte de încurajare a anxietății.

Comorbiditate


În cele mai multe dintre cazuri anxietatea generalizată apare însoțită de unele tulburări de personalitate ca tulburarea de personalitate evitantă sau de alte tulburări psihice ca depresia majoră, tulburarea de panică, fobia socială sau abuzul de substanțe. Desigur, un tratament adecvat presupune o evaluare atentă a dificultăților asociate anxietății generalizate.

Evaluare și tratament


Evaluarea psihologică se realizează atât pe baza interviului structurat conform criteriilor DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) cât și pe baza interviului clinic semi-structurat sau liber. Pentru o mai bună acuratețe a diagnosticului, psihologul clinician va aplica o serie de teste bine validate.

Tratamentul psihologic al anxietății generalizate în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale va urma două direcții majore: intervenția asupra gândurilor și intervenția asupra comportamentelor. 

Intervenția cognitivă în tulburarea de anxietate generalizată va surprinde în primul rând acele cogniții nesănătoase înrădăcinate în stilul de gândire. Un stil de gândire nesănătos determină stări emoționale intense de disconfort dar și comportamentele nesănătoas. Principala categorie de cogniții disfuncționale este accea de catastrofare. Persoanele cu anxietate generalizată vor avea tendința de a catastrofa evenimentele negative sau chiar neutre. În al doilea rând, tratamentul psihologic cognitiv va urmări corectarea unor erori de gândire care stau la baza gândurilor anxiogene. Persoanele care au un stil cognitiv anxiogen acorda atenție exagerată elementelor din mediu pe care le consideră amenințătoare, neglijând aspectele de siguranță. Nu în ultimul rând terapia centrată pe cogniții va aborda convingerile persoanei despre risc și incertitudine. 

Intervenția comportamentală vizează comportamentele pe care persoana le practică pentru a depăși situația de anxietate. Din păcate aceste comportamente susțin și înrăutățesc anxietatea, în loc să o diminueze. Să luam exemplul unei mame care se îngrijorează frecvent cu privire la siguranța copilului să. Sa presupunem cā ar recurge la comportamente de control prin care ea consideră că diminuează starea de anxietate. Ea îl sună pe copil la fiecare 2 ore. Efectul imediat al acestui comportament este linistitor. Ce s-ar întâmpla cu starea mamei dacă dintr-un motiv sau altul copilul nu ar putea răspunde la telefon chiar în momentul când ea ar suna. Acest lucru ar aduce un distres semnificativ. Asta indicā faptul ca acel comportament pe care mama alege să îl manifeste pentru a se simți mai bine îi poate înrăutăți starea de anxietate la cea mai mică schimbare de plan.

Recomandări practice


  • Alegeți  o perioadă de îngrijorare. Încercați să găsiți o perioadă din zi în care să lasați îngrijorările să se manifeste. Rolul perioadei de îngrijorare este acela de a ”organiza” îngrijorările patologice de peste zi, astfel încât ele să ”beneficieze” de atenția voastră doar atunci când veți fi dispuși să o acordați.
  • Orientați-vă atenția spre indiciile de siguranță din mediu. Căutați în jurul vostru elemente care va conferă siguranță. Este adevărat că în mediu întâlnim o multitudine de stimuli amenintători și este normal și adaptativ să dorim să ne apărăm. Devine problematic comportamentul de alertă nejustificat la stimulii insignifianți. Încercați să căutați și indicii care țin de siguranța din mediu atunci când va confruntați cu momente tensionate din acest punct de vedere.
  • Flexibilizați atitudinea privitoare la incertitudine. Acordați-vă șansa să vedeți câtă incertitudine puteți suporta. Veți fi surprinși! Propuneți-vă mici experimente prin care să exersați toleranța la a nu ști exact ce se va întâmpla.
  • Renunțați la listele de cumpărături. Acesta ar fi un compromis care v-ar ajuta să combateți gândurile care stau la baza motivației de a face liste pentru orice. Chiar dacă veți uita un lucru pe care v-ați propus să îl cumpărați, veți observa că viața nu se termină acolo și că lucrurile nu stau chiar așa de rău pe cât vă imaginați atunci când scrieți liste detaliate pentru a împiedica un dezastru.
  • Gândiți-vă la 3 lucruri plăcute. Găsiți câte trei lucruri plăcute care s-au întâmplat peste zi, pe care să vi le notați în fiecare seara înainte de culcare. Astfel, atenția voastră va fi orientată spre altceva decât spre îngrijorări, iar șansele pentru un somn mai bun vor crește.  

Referințe: