anxietate de separare

Tulburarea de anxietate de separare

Publicat pe Publicat în Anxietate

Tulburarea de anxietate de separare


anxietate de separareTulburarea de anxietate de separare reprezintă teama excesivă nepliată pe stadiul de dezvoltare care privește separarea de persoane de atașament. La copii și adolescenți perioada poate dura până la patru săptămâni, iar la adulți până la șase luni.

 

Manualul de diagnostic al tulburărilor psihice descrie o serie de criterii care apar în anxietatea de separare:

  • stres recurent și excesiv în apropierea unui eveniment de separare
  • îngrijorarea persistentă pentru pierderea sau rănirea gravă a persoanei de atașament
  • îngrijorarea persistentă cu privire la o eventuală pierdere, răpire care ar duce la separarea de persoana de atașament
  • refuzul de a ieși din casă sau de a frecventa alte locuri (școală/serviciu)
  • teama de a fi singur sau fără persoana de atașament
  • refuzul de a dormi departe de persoana de atașament
  • coșmaruri cu privire la tema separării
  • acuze repetate de dureri fizice

Anxietatea de separare debutează în jurul vârstei de 1 an, când teama de străini este absolut normală și indică un atașament sănătos. Ea se manifestă pregnant în perioada preșcolară și mami rar în timpul adolescenței. De cele mai multe ori se manifestă perioade de exacerbare a stărilor anxioase și de remisie. Unele cazuri continuă să experiențieze anxietate de separare și la vârsta adultă, intrând într-un cerc vicios de evitare și încurajare a tulburării.

Anxietatea de separe la copii


Anxietatea de separare poate interfera cu activitățile normale de dezvoltare a copiilor. Cele mai comune cauze ale acestei tulburări la copii sunt

  • modificările majore ale mediului (schimbarea locuinței, a grădiniței),
  • stresul (pierderea unei persoane dragi, nașterea altui copil în familie)
  • părinți supra-protectivi (atunci când anxietatea copilului este de fapt manifestarea anxietății părinților)

Simptome ale anxietății de separare la copii:

  • teama de a nu pierde pe cineva drag
  • teama de un eveniment nepredictibil care va duce inevitabil la separare
  • coșmaruri repetate despre separare
  • refuzul de a merge la grădiniță/școală
  • refuzul de a merge la școală
  • plângeri cu privire la anumite dureri fizice
  • refuzul de a se despărți de persoana de atașament.

Comorbiditate


Adulții pot manifestă, împreună cu anxietatea de separare și anxietate generalizată, tulburare de stres posttraumatic, anxietate socială, fobie specifică, agorafobia, tulburare obsesiv-compulsivă sau tulburări de personalitate. La copii se pot dezvolta anxietatea generalizată și fobia specifică.

Evaluare și tratament


Evaluarea se face pe baza interviului clinic, dar un rol foarte important în evaluare îl are observarea comportamentelor în mediul natural al persoanei. De asemenea, psihologul clinician administrează baterii de teste atât persoanei în cauză (dacă este adult sau adolescent) cât și aparținătorilor sau persoanelor apropiate (indiferent de caz).

Tratamentul pentru adulți vizează testarea si disputarea tiparelor de gândire disfuncționale și expunerea comportamentală la situațiile de anxietate de separare. La copii se lucrează pe terapia prin joc, terapia/consilierea în mediul școlar sau consilierea familială.

Recomandări practice în ceea ce îi privește pe copii


  • Documentați-vă despre anxietatea de separare! Cunoscând mai multe despre ce ar putea simți copilul vostru  veți reuși să empatizați cu el iar astfel îl veți putea ajuta să depășească mai ușor dificultățile.
  • Validați anxietatea copilului! Încercați sa înțelegeți și să acceptați dacă al vostru copil se confruntă cu disconfort, fie el și de natura anxioasă 🙂
  • Vorbiți despre problemele acestea cu copilul! Comunicând despre problemele lui aveți totodată șansa să subliniați momentele în care el a „supraviețuit” separării în momente trecute.
  • Anticipați dificultățile de separare! Astfel veți gestiona mai ușor momentul despărțirii pentru școală. Pregătiți copilul pentru momentul respectiv și stabiliți împreună un plan pentru asta.
  • Creați o rutină a momentelor acestea! Poate găsiți o formulă de salut care să îi distragă atenția de la îngrijorări.
  • Stabiliți limite! Așa cum îi arătați copilului că îi înțelegeți emoțiile, arătați-i că există și limite și reguli ale grădiniței/școlii care trebuie respectate.
  • Fiți calmi atunci când îl lăsați la grădiniță! Plecăm din punctul în care considerăm că grădinița este un loc sigur pentru care am optat voluntar. Dacă copilul vă simte agitat sau cu lacrimi în ochi când se apropie momentul în care urmează să intre în grupă atunci va fi îndreptățit să se gândească la cele mai rele scenarii.