tipuri de psihoterapie

Care sunt principalele tipuri de psihoterapie?

Publicat pe Publicat în Despre

Psihoterapia este intervenția psihologică în sănătate și boală. Vizează sănătatea prin abordarea mecanismelor de sanogeneză implicate în primă instanță în promovarea și optimizarea sănătății și apoi în prevenirea patologiei. Vizează boala prin abordarea mecanismelor psihologice de patogeneză implicate în psihopatologie. Scopul psihoterapiei este să îi ajute pe oameni să înțeleagă mai bine problemele prin care trec și să îi învețe diverse strategii sau să le ofere instrumentele necesare pentru a-și controla gândurile și comportamentele nesănătoase.

Pentru foarte multe persoane doar psihoterapia poate fi suficientă în tratarea problemelor de sănătate mentală. În alte situații, psihoterapia trebuie combinată cu medicația. Psihoterapeutul va lucra cu dumneavoastră (și cu familia dumneavoastră) pentru a dezvolta cel mai bun plan de tratament  pentru nevoile personale.  

Psihoterapia științifică înseamnă demersul terapeutic bazat pe o teorie bine testată și fundamentată științific prin studii experimentale și studii clinice controlate care i-au demonstrat atât eficiența, într-un mediu controlat cât și eficacitatea, în cazul situațiilor din viața de zi cu zi.

Care sunt abordările psihoterapeutice?


Există mai multe abordări psihoterapeutice. Nu există o singură abordare care să fie eficientă pentru toată lumea. De cele mai multe ori specialiștii în sănătate mentală combină mai multe tipuri de intervenții din diferite abordări, în încercarea de a se plia cât mai bine pe nevoile clientului. În unele situații, folosirea unei singure abordări terapeutice poate însemna cel mai bun tratament pentru client. Tipul de abordare psihoterapeutică depinde foarte mult de nevoile clientului.

Mai jos vă prezentăm cele mai comune abordări psihoterapeutice. În demersul nostru ne vom focaliza doar pe acelea care au suport empiric și sunt bine fundamentate științific.


Citește și despre: Cum ne alegem psihoterapeutul?


Psihoterapia Cognitiv-Comportamentala (Cognitive and Behavioral Therapy; CBT): O specializare în cadrul psihologiei și medicinei/psihiatriei fundamentată științific care combină din punct de vedere teoretic și metodologic terapia comportamentală cu terapia cognitivă. Acest tip de terapie are aplicații atât în sănătate cât și în boală, având în același timp un caracter clinic și unul educațional și preventiv.

Psihoterapia Cognitiva (Cognitive Therapy; CT): Acestă abordare constă într-un spectru de proceduri terapeutice care au scopul de a modifica gândurile distorsionate sau aberante care pot crea anumite erori sistematice în gândire, care afectează modul în care persoana interpretează evenimentele din mediu. Aceste erori ale gândirii pot afecta atât starea psihică, cât și cea emoțională dar și starea fizică a persoanei. Psihoterapia cognitivă a fost inițial utilizată de Aaron T. Beck, care a stabilit, în urma studiilor experimentale, că gândirea eronată stă la baza anumitor afecțiuni psihiatrice, cum ar fi depresia sau anxietatea. Prin acest tip de psihoterapie se poate ajunge la acel tip de gândire logică și rațională care, poate modifica în bine aspecte importante ale tulburărilor psihice.

Psihoterapia Comportamentala (Behavioral Therapy; BT): Psihoterapia comportamentală se axează pe modificarea comportamentelor problematice pentru persoană, fie ele în exces sau în deficit. Acest tip de terapie presupune un demers minuțios de măsurare, analiză și intervenție asupra  comportamentului și totodată necesită și o evaluare precisă a intervenției și modificărilor acesteia asupra comportamentului.

Terapia Rational-Emotiva si Comportamanetala (Rational Emotive Behavior Therapy; REBT): Terapia Rational-Emotiva si Comportamentala este acel segment din familia largă a psihoterapiilor care este cel mai bine validat științific și a cărui eficiență a fost demonstrată în studii clinice randomizate (Daniel David, 2007). Terapia Rațional-Emotivă și Comportamentală (REBT) este o abordare care în decursul a 60 de ani fost adoptată de un spectru larg de practicieni în sistemul sănătății mentale. Importanța acestui tip de abordare relevă din diferențierea pe care o face între cognițiile hot, adică acele gânduri evaluative (absolutizarile, catastrofarea, toleranța scăzută la frustrate, evaluarea globală a propriei persoane, a celorlalți și a lumii) care sunt asociate cu emoții nesănătoase și comportamente disfuncționale, adică dezadaptative; și cognițiile cold adică acele gânduri de suprafață (percepții, concluzii, predicții) care provoacă de asemenea intensitate emoțională, dar la un nivel mai scăzut. Acestă abordare adresează în profunzime cognițiile iraționale, dezadaptative, nesănătoase, cu scopul de le disputa și de a le înlocui cu unele raționale, adaptative, sănătoase. De asemenea, având în vedere că cognițiile nu apar niciodată separate de emoții și comportamente, abordarea Rațional-Emotivă și Comportamentală acordă importanță acestei relații și impactului pe care gândurile îl au asupra domeniului emoțional și comportamental (prin metode cognitive de schimbare – ex. disputare, metode emotive – ex. imagerie rațional emotivă  și metode comportamentale – ex. joc de rol).

Psihoterapia Comportamentală Dialectică (Dialectical Behavior Therapy; DBT): Este o formă de psihoterapie Cognitiv-Comportamentală dezvoltată de Marsha Linehan pentru a trata în special persoanele care au gânduri suicidare sau au încercat să se sinucidă. Mai recent, psihoterapia comportamentală dialectică s-a extins eficient în tratarea oamenilor care au tulburare de personalitate de tip borderline. Psihoterapia comportamentală dialectică  este structurată să ajute clientul să aibă o mai bună înțelegere asupra problemelor și totodată îi ajută să își dezvolte abilitățile necesare pentru a-și controla gândurile, emoțiile și comportamentele.


Referințe:
1. http://www.apa.org/topics/therapy/psychotherapy-approaches.aspx
2. https://www.nimh.nih.gov/health/topics/psychotherapies/index.shtml
3. http://www.webmd.com/anxiety-panic/guide/mental-health-psychotherapy