ticuri-verbale-si-motorii

Ticurile verbale și motorii la copii

Publicat pe Publicat în Tulburări copii

Ce sunt ticurile verbale și motorii?


Ticurile motorii și vocale apar de cele mai multe ori în copilărie la 3-8 cazuri din 1000 de copii sau adolescenți cu vârste sub 18 ani. Tulburarea se diagnostichează dacă se manifestă de mai puțin de un an si nu vine în urma altei tulburări sau ca efect al uzului de medicamente sau alte substanțe. Literatura arată că ticurile sunt mai frecvent manifestate de către băieți. Simptomele serioase sunt resimțite în pre-adolescență, iar în unele cazuri ele pot rezista pe parcursul întregii vieți cu șanse mari de a fi ținute sub control și de a diminua manifestarea lor.  

Cum se manifestă?


Această tulburarea variază în complexitate. Ticurile pot fi motorii simple, scurte ca durată si manifestate prin clipit, ridicat din umeri sau întinderea extremităților; sau vocale simple ca „a drege glasul”, a trage aer pe nas des sau sunete asemănătoare grohăitului. Ticurile motorii complexe durează până la câteva secunde și pot include o combinație de ticuri simple ca mișcări simultane din cap împreună cu ridicarea umerilor. Acest tip de ticuri poate apărea intenționat sub forma comportamentelor sexuale sau obscene sau ca imitații ale comportamentelor sau a mimicii faciale ale celorlalți. Ticurile vocale complexe pot include repetarea anumitor sunete, cuvinte sau înjurături.

Care sunt factorii de risc?


Cercetările științifice au determinat următorii factori de risc care pot cauza apariția pentru ticurile verbale sau motorii:  

  • Factorii genetici
  • Dezvoltare anormală a creierului
  • Activitatea deficitară a neuro-transmițătorilor
  • Complicațiile din timpul sarcinii
  • Vârsta înaintată a tatălui
  • Greutatea mică la naștere
  • Comportamentul de a fuma al mamei în timpul sarcinii

sau accentuarea simptomelor ei:

  • Anxietate
  • Entuziasm accentuat
  • Situații de stres
  • Oboseală

Tulburări comorbide


Împreună cu ticurile verbale sau motorii pot apărea și alte tulburări în copilărie: ADHD, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburările relaționate, depresia, tulburarea bipolară, tulburarea de uz de substanță.

Tratamentul


Întrucât ticurile nu agravează starea de sănătate fizică a persoanei sau nu o opresc pe acesta în a desfășura activitățile zilnice, cei mai mulți oameni nu au nevoie de medicație. Desigur medicația există și este pusă la dispoziția persoanelor a căror funcționare zilnică este afectată de ticuri. Abordările terapeutice comportamentale ca exercițiile de relaxare sau mindfulness sau tehnica repetiției obiceiului au fost aplicate cu succes în cazul ticurilor (atât verbale cât și motorii), însă la momentul de față nu au susținere științifică puternică.


Referințe:
1. http://www.cascadementalhealth.org/poc/view_doc.php?type=doc&id=598&cn=108
2. http://www.healthline.com/health/transient-tic-disorder#Treatment5