opozitionism-provocator

Opoziționismul provocator la copii

Publicat pe Publicat în Tulburări copii

Starea de ostilitate și comportamentele de neascultare constante ale copiilor, pot reprezenta dificultăți comportamentale relevante clinic. Aproximativ unu din zece copii sub vârsta de 10 ani prezintă diagnosticul de opoziționism provocator. De cele mai multe ori această tulburare este diagnosticată la vârste preșcolare sau la începutul școlii. Numărul de cazuri la băieți este aproape dublu, raportat la numărul de cazuri la fete.

Ce este opoziționismul provocator?


Tulburarea de opoziționism provocator face parte dintr-un grup de tulburări comportamentale disruptive care includ tulburarea de conduită și tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate.   

Tulburarea de opoziționism provocator se pliază pe un tipar de comportamente ostile și provocatoare direcționate spre figurile de autoritate. Copiii și adolescenții în cazul cărora se regăsește tulburarea de opoziționism provocator se comportă rebel, sunt încăpățânați, întră în conflicte cu adulții și refuză să se plieze pe regulile fixate de aceștia. Deseori, copiii și adolescenții cu tulburare de opoziționism provocator au ieșiri de furie și întâmpină dificultăți mari în controlul stărilor intense.

Care sunt cauzele tulburării de opoziționism provocator?


Experții în psihologie nu au elucidat care sunt factorii preciși care ar cauza această tulburare comportamentală însă, au ajuns la un consens cu privire la un cumul de factori responsabili pentru manifestare ei. Psihologii vorbesc despre interacțiunea dintre factorii biologici, psihologici și factorii de risc social.

Din punct de vedere biologic, cea mai ridicată predispoziție ar prezenta-o copiii care au părinți cu istoric de ADHD, tulburare de opoziționism provocator sau tulburare de conduită; cei care au părinți care manifestă o tulburare afectivă, cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară sau ai căror părinți prezintă probleme de consum de alcool sau abuz de substanțe. Ar fi expuși la risc și copiii care au deficiențe cerebrale în zona de judecată și control al impulsului, care manifestă dezechilibru chimic, care au fost expuși la un mediu toxic, care au fost subnutriți sau cei ai căror mame au fumat în timpul sarcinii.

Privind mai atent spre factorii psihologici, specialiștii au determinat ca factori de risc pentru tulburarea de opoziționism provocator relația deficitară cu unul sau ambii părinți; un părinte absent sau neglijent; dificultatea de a relaționa din punct de vedere social sau lipsa acestei abilități.

Factorii sociali de risc luați în considerare de experții în psihologie pentru tulburarea de opoziționism provocator sunt situația economică precară, mediul haotic, abuzul, neglijența, lipsa supravegherii, disciplina inconsistentă și instabilitatea familială. 

Cum se manifestă tulburarea de opoziționism provocator la copii?


Un copil cu tulburare de opoziționism provocator are conflicte dese cu părinții și uneori sfidează autoritatea, mai ales atunci când sunt obosiți, supărați sau le este foame. Uneori, manifestările tulburării de opoziționism provocator apar pe fondul perioadelor de tranziție, stresante sau de criză, lucru care face și mai grea diferențierea pentru părinți sau profesori.

Pentru ca tulburarea de opoziționism provocator să fie diagnosticată, specialistul va trebui să fie atent la tiparele de comportament ale copilului și va aprecia dacă aceste comportamente specifice sunt negative, ostile și sfidătoare și sunt constante, durează cel puțin de șase săptămâni, sunt excesive în comparație cu unele comportamente asemănătoare specifice vârstei, provoacă disfuncționalități familiei sau clasei și nu în ultimul rând, este direcționat spre figurile de autoritate.

Studiile de specialitate identifică o serie de simptome pentru tulburarea de opoziționism provocator:

  • Ieșiri nervoase frecvente;
  • Certuri excesive cu adulții;
  • Refuzul activ față de complianța la solicitări sau reguli;
  • Punerea sub îndoială a regulilor;
  • Enervare și supărare intenționată a celorlalți;
  • Manifestare frecventă a iritării față de ceilalți;
  • Învinovățirea altora pentru greșeli;
  • Izbucniri de furie frecvente;
  • Atitudine răzbunătoare.

Recent s-a descoperit că simptomele de tulburare de opoziționism provocator pe care le manifestă fetele sunt diferite de cele manifestate de băieți. Ele vor fi mai înclinate spre a îndrepta latura agresivă spre cuvinte sau spre comportamente indirecte cum ar fi minciuna sau lipsa de cooperare.

Tipurile de tratament disponibile pentru tulburarea de opoziționism provocator


Tratamentul pentru tulburarea de opoziționism provocator urmează în cele mai multe cazuri o combinație dintre următoarele alternative:

Terapie de familie și training de management parental – în cadrul acestui tip de terapie familia sau alți aparținători ai copiilor sunt învățați tehnici specifice de disciplinare și modalități eficiente de modificare sau achiziție a comportamentelor noi.

Rezolvarea de probleme din punct de vedere cognitiv și achiziția abilităților – care au scopul de a reduce comportamentele nepotrivite și disfuncționale. Prin rezolvarea de probleme copilul învață să privească problemele în diverse modalități și este încurajat să găsească soluții diverse din punct de vedere cognitiv.


Citește și despre: Care sunt principalele tipuri de psihoterapie


Programe de învățare a abilităților sociale și programe implementate în regim școlar – cu rolul de a învăța copiii și adolescenții de a relaționa pozitiv și eficient cu persoanele din cercul social. Implementarea programelor în școală crește șansele achiziției abilităților.

Medicația –  poate fi recomandată de către medicii psihiatrii pentru a ajuta la controlul simptomelor severe și supărătoare ale tulburării de opoziționism provocator sau la ameliorarea unor simptome care interferează cu această tulburare și țin mai degrabă de anxietate, depresie sau ADHD. Medicația nu se administrează independent de tratamentul psihoterapeutic.

În funcție de vârsta copilului sau a adolescentului se decide modalitatea de utilizarea a acestor tratamente psihologice.


Referințe:
1. http://www.webmd.com/mental-health/oppositional-defiant-disorder
2. http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/oppositional-defiant-disorder/basics/definition/con-20024559
3. http://www.aacap.org