Mutismul selectiv

Mutismul selectiv

Publicat pe Publicat în Anxietate

Mutismul selectiv


Mutismul selectiv este o tulburare complexa care face parte din spectrul tulburărilor de anxietate și se caracterizează prin eșecul constant de a vorbi în situații sociale specifice în care există așteptări spre a vorbi, cum ar fi la școală sau la locul de muncă. Aceste dificultăți de exprimare socială nu se regăsesc și în alte medii ca cercul de prieteni sau mediul familial.

Mutism selectiv

Mutismul selectiv la copii


Copii cu mutism selectiv care se regăsesc în situații în care se află alte persoane nu inițiază conversații și ni răspund atunci când se încearcă antrenarea lor în discuție. De altfel, ei manifestă inhibiția discursului și în situații sociale care implică convârstnici. Ei obișnuiesc să vorbească liber doar în apropierea membrilor din familia restrânsă (mama, tata, frați) având dificultăți chiar și atunci când vine vorba despre bunici sau unchi. Aceste situații sunt de obicei suportate cu anxietate foarte ridicată, motiv pentru care de cele mai multe ori ei preferă să evite contextele incomode din punctul acesta de vedere. Chiar dacă pot adapta modul de comunicare la aspecte non-verbale (arătatul cu degetul, scrisul) performanța academică este de cele mai multe ori foarte afectată de această tulburare.

Cauze


Una dintre cauzele mutismului selectiv este predispoziția genetică la tulburări de anxietate, acei copii care dezvoltă acestă problemă moștenesc de la membri familiei tendința de a simți anxietate. Altă cauză a tulburării poate fi inhibiția temperamentală. Studiile arată că acei copii cu inhibiție temperamentală au o capacitate de excitabilitate mai crescută a amigdalei. Această zonă a creierului percepe indiciile declanșatoare de teamă mai accentuat, comparativ cu amigdala unui copil care nu manifestă inhibiție temperamentală. Prin urmare, reacțiile copiilor cu inhibiție temperamentala vor fi mai intense. O altă cauză a mutismului selectiv poate fi prezența unei tulburări de procesare senzorială. Aceasta presupune dificultatea modulării stimulilor senzoriali care afectează emoțiile. Unele anormalități ale limbajului și vorbirii sau unele abilități de învățare pot reprezenta una dintre cauzele mutismului selectiv.

Manifestări comportamentale


· Majoritatea copiilor cu mutism selectiv se comporta asemănător copiilor fără tulburare atunci când se află într-un mediu confortabil.
· În contexte incomode copiii cu mutism selectiv manifestă comportamente de inhibiție și nu au capacitatea de a comunica. De cele mai multe ori copii aceștia manifestă anxietate atunci când anticipează evenimentul incomod.
· Expresie facială fadă, fără a zâmbi.
· Poziție comportamentală neobișnuită.
· întoarcerea capului, evitarea contactului vizual.
· Retragerea într-un colț, jocul solitar.
· Participarea la unele activități sociale însă fără a vorbi.
· Manifestă dificultate de a iniția relaționare.
· Acuză dureri fizice: durere de cap, de burtă; greață; vomă; dureri de articulații.
· Manifestă stări de teamă sau agitație.

Tulburări asociate și comorbiditate.


Mutismul selectiv vine însoțit de timiditate excesivă, teama de situații sociale rușinoase, izolare socială, comportamente compulsive, negativism, crize de furie, și comportamente opoziționiste. . Chiar dacă copiii care manifestă această tulburare au abilități lingvistice bune, în unele cazuri pot exista anumite tulburări de comunicare asociate. De cele mai multe ori, copii cu mutism selectiv îndeplinesc și criteriile de diagnostic pentru anxietatea socială. La persoanele care manifestă mutism selectiv se mai întâlnesc și anxietate de separare sau fobie specifică.

Recomandări practice


  • Fiți sensibili la manifestările copilului! Priviți cu atenție atunci când copilul arată semne de anxietate și adresați-le corespunzător. Neglijându-le nu le veți face să dispară.
  • Reduceți presiunile asupra copilului! Încercați să facilitați tranziția copilului prin situațiile sociale incomode. Încurajările forțate spre comunicare pot face mai rău atunci când nu sunt gestionate eficient. De asemenea pot crea frustrări de ambele părți.
  • Apelați din timp la un specialist! Există programe de tratament foarte eficiente pentru acestă tulburare. Ele se adresează atât copilului cât și familiei. Nu ezitați să căutați ajutor adecvat.