ingrijorarea-productiva

Îngrijorarea: când mă ajută și când îmi face rău?

Publicat pe Publicat în Anxietate, New

Îngrijorarea reprezintă un cumul de gânduri, imagini și emoții care se repetă incontrolabil sub formă negativă. Îngrijorarea se activează atunci când persoana este pusă în fața unei situații sau a unui stimul față de care ea consideră că are abilități de rezolvare ineficiente sau inadecvate. Gândurile, imaginile și emoțiile care apar repetitiv și incontrolabil vin pe baza unei analize de risc pro-activă care are scopul de a evita sau de a soluționa problema sau amenințarea anticipată.

Atunci când îngrijorarea devine excesivă ea poate cauza, împreună cu starea de anxietate, reacția de stres. Răspunsul de stres se compune din percepția amenințării și reacția de „luptă sau fugi”. Această reacție poate cauza eliberarea de cortizol responsabilă la rândul ei de: dificultăți la înghițire, amețeală, senzația de gură uscată, palpitații, oboseală, durere de cap, dificultate de concentrare, iritabilitate, durere și musculară, senzație de greață, ritm accelerat al respirației, senzația de sufocare, transpirație și tremurat.

Îngrijorarea cronică poate produce efecte negative asupra organismului, iar aceste efecte pot interfera cu aspecte importante are vieții de zi cu zi ca obiceiurile zilnice, apetitul, relațiile interpersonale, somnul sau performanța școlară sau cea de la locul de muncă. Îngrijorarea excesivă poate cauza persoanei sensibilitate ridicată la mediu și prin urmare gânduri care vizează amenințări la fiecare pas.  

În funcție de rolul pe care îl joacă îngrijorarea în adaptarea persoanei la mediul amenințător, ea poate lua forma productivă sau cea patologică. Vom prezenta schematic caracteristicile ambelor forme de îngrijorare, așa cum apar în manualul de autoeducare Leahy (2005).


Tipuri de îngrijorare

Îngrijorarea productivă

Se concentrează asupra problemelor realiste și imediate (cum/ce învățăm pentru examenul de mâine);

Se manifestă atunci când persoana poate avea influență sau un oarecare control asupra situației amenințătoare (evităm zonele din oraș care sunt periculoase noaptea);

Se concentrează mai mult asupra rezolvării problemei pentru care apare (dacă afară este frig, persoana se concentrează pe a-și alege hainele, nu pe a se gândi cu teama la răceală);

Îi permite persoanei să încerce diferite soluții și să le evalueze utilitatea (cu scopul găsirii unui loc de muncă persoana aplică pentru posturi și evaluează performanța la diferite interviuri care nu au avut succes sau reevaluează CV-ul);

Îi permite persoanei să accepte și să tolereze riscul dar și nesiguranța la un nivel rezonabil (persona urmează un tratament care nu are efecte imediate);

Permite o viziune mai largă și echilibrată asupra rezultatelor unei situații, fie ele negative, pozitive sau neutre (îngrijorarea unei mame față de vaccinurile standard administrate copiilor);

Îi conferă persoanei un sentiment de eficiență crescută în a face față situației amenințătoare (o persoana are încredere că poate depăși o discuție în contradictoriu cu un superior);

Se asociază cu nivele scăzute de stres și anxietate (rolul stresului este acela de a mobiliza pentru acțiune în vederea combaterii cu succes a situației amenințătoare).

Îngrijorarea patologică

Se concentrează asupra unor probleme îndepărtate și abstracte (situația în care un asteroid lovește Pământul);

Apare în situații în care persoana are puțin control asupra situației (persoana se îngrijorează că un pilot nu reușește să aterizeze în siguranță);

Forțează persoana să se concentreze pe emoțiile negative intense asociate cu situația (în loc de a căuta soluții, persoana este concentrată pe cum se manifestă stresul);

Nu permite persoanei să accepte variante de soluții pentru că nu vede un rezultat garantat al lor (persoana optează pentru a nu învăța tehnici de control emoțional pentru că nu știe sigur ca ele vor funcționa în cazul ei);

Forțează persoana să caute siguranță și certitudine față de rezultatul situației amenințătoare (în loc să lucreze pentru tratamentul atacului de panică, persoana vrea să fie sigură ca el nu se va manifesta într-un loc public);

Susține evaluarea exagerată și catastrofarea situaților amenințătoare, fără a vedea situația într-un sens larg (persoana poate fi sigură că va avea un atac de panică și nimeni nu va interveni să o ajute, în loc să ia in calcul posibilitatea că una dintre persoanele din jur poate avea abilitatea de a gestiona starea problematică);

Conferă persoanei statutul perceput de inadaptat la strategiile de rezolvare a situației îngrijorătoare (persoana evită locurile nepopulate și necunoscute pentru că crede că nu se va descurca să le străbată)

Se asociază cu nivele de stres si anxietate ridicate (stresul și anxietatea intensă pot imobiliza persoana fizic și psihic în fața situației amenințătoare).


Un prim pas pentru gestionarea eficientă a îngrijorării este recunoașterea manifestărilor ei la nivel fiziologic dar și cognitiv. Recomandăm să identificați temele principale de îngrijorare dacă există în spectrul vostru de trăiri emoționale deranjante și să discriminați între tipul de îngrijorare care se regăsește în fiecare dintre ele. Veți fi surprinși să regăsiți trăsăturile îngrijorării patologice aplicate pe situații sau evenimente din viața de zi cu zi. Acesta este primul pas spre tratamentul anxietății.


Referințe:
1. http://www.cbtbaltimore.com/specializations/fear-worry-and-anxiety-disorders/generalized-anxiety-disorder-pathological-worry/
2. http://anxietypanichealth.com/2008/08/12/normal-worry-vs-generalized-anxiety-disorder/

sursa foto: http://www.distractionpodcast.com