Copiii - dezvoltarea în contextul divorțului

Copiii – dezvoltarea în contextul divorțului

Publicat pe Publicat în Tulburări copii

Relațiile maritale discordante, care se desfășoară pe fondul unor tensiuni nesfârșite și a unor conflicte disfuncționale se concretizează deseori sub forma divorțului. 

În ceea ce îi privește pe copii, ei pot simți emoții de tristețe, confuzie, teama de abandon, furie, vinovăție. Mulți dintre copii resimt pierderea față de părintele care părăsește familia, însă unii au senzația de ușurare atunci când abuzurile sau violența încetează. În cazurile în care conflictele în familie sunt evidente și nu ocolesc copiii, ei resimt divorțul ca o soluționare. Pe de altă parte, atunci când un copil nu percepe conflictul în familie sau îl percepe la un nivel foarte scăzut și este expus divorțului, cel mai probabil, el va resimți emoții negative mai intense față de prima circumstanță amintită, pentru că va fi luat pe nepregătite și va înțelege foarte greu situația.

Cum sunt afectați de divorț copiii mici?


În abordarea copilului care este expus la divorț este absolut necesar să luăm în considerare stadiul în care el se află din punctul de vedere al dezvoltării.

Copiii încep să dezvolte atașamentul față de părinte de la vârsta cognitivă de șapte până la nouă luni. Atașamentul se formează pe măsură ce părintele răspunde nevoilor copilului într-un mod prompt și consistent. Ei se dezvoltă optim atunci când părintele este responsiv, respectă un program predictibil și ia în considerare manifestările lor temperamentale. Din acest punct de vedere, accesul frecvent la ambii părinți (la copiii de vârste foarte mici până la vârsta preșcolară) poate încuraja construcția de amintiri, stabiliza și facilita implementarea rutinelor zilnice benefice. Copiii mai mici de cinci ani au nevoie de atenție specială, prin prisma vulnerabilităților de dezvoltare. Ei manifestă o creștere rapidă atât fizică cât și cognitivă dar și la nivelul limbajului și mai ales la nivel emoțional. Dezvoltarea creierului depinde de experiențele din primii 5 ani de viață, iar un atașament sănătos se bazează pe experiențe sănătoase.


Citește și despre: Divorțul – probleme și soluții pentru copii.


Parentajul calitativ este crucial pentru dezvoltarea emoțională optimă a copilului mic și pentru fundamentarea abilităților de reglare emoțională și reglare a nivelului de stres. Copiii mici au nevoie de un mediu predictibil, iar la rândul lor, părinții ar fi de preferat să răspundă constant și sensibil la solicitările acestuia. Separarea repetată și prelungită dar și lipsa unui părinte, prin urmare relaționarea inconsistentă, poate compromite formarea atașamentului din partea copilului.

Majoritatea copiilor cu vârste între patru și cinci ani se învinovățesc pentru lipsa părintelui care părăsește locuința și devin din ce în ce mai anxioși la separare, se agață de părintele disponibil și dezvoltă teama de abandon împreună cu comportamente de externalizare.

Trei factori pentru creșterea rezilienței copiilor


Parentajul eficient grija, căldura și aplicarea cu blândețe a regulilor construiesc un factor protector al rezilienței copiilor care sunt expuși la conflicte familiare și separare. Aceste comportamente demonstrate de grija și afecțiune ar fi necesar să vină din partea ambilor părinți și este important ca ei să facă eforturi spre comunicarea frecventă și consistentă cu copiii. Disciplina și stabilirea limitelor ferme și acceptabile este foarte importantă pentru întreținerea predictibilității de care au nevoie copiii pentru o dezvoltare optimă. Ambii părinți sunt responsabili de validarea emoțiilor copiilor. Ei vor asigura copiii că este în regulă să simtă o gamă largă de emoții negative și ar fi ideal să contribuie la reglarea acestora. Emoțiile intense negative pot fi o provocare atât pentru copii cât și pentru părinți.

Relația părinte-copilcentrată pe căldură, pe dezvoltarea abilităților de rezolvare de probleme, comunicarea pozitivă, nivele scăzute de conflict a fost asociată în studiile de specialitate cu mai puține efecte negative asupra copiilor în cazul divorțului. Părinții trebuie să încurajeze comunicarea fără să judece să înțeleagă închiderea copiilor și să răspundă cu empatie la reacții și întrebări despre separare. Este importantă întreținerea unei relații constante prin implementarea de rutine și activități care să susțină transmiterea de iubire și grijă necondiționată spre copil.

Controlul conflictelorasemenea unei relații de business între părinți cu stabilirea de reguli clare este alternativa sănătoasă la violențele în cuplu sau asupra copiilor. Părinții ar putea beneficia de mediere în soluționarea conflictelor și de îndrumare preventivă cu scopul de a învăța să controleze conflictul verbal și fizic. Este de înțeles că separarea dintre părinți aduce cu sine manifestarea stresului la nivele de intensitate ridicată, prin urmare și dificultăți mai mari în gestionarea relației și a impulsurilor atât în timpul căsătoriei cât și după divorț. Stresul divorțului poate cauza probleme de somn, de alimentație și implicit, calitate precară a vieții. Aceste deficiențe reduc disponibilitatea emoțională a părintelui spre copil.


Referințe:
1.http://www.cps.ca/documents/position/mental-health-children-and-youth-of-separating-parents