agresivitatea-la-copii

Agresivitatea la copiii mici

Publicat pe Publicat în Tulburări copii

Agresivitatea copiilor mici reprezintă un aspect problematic, mai ales în familie. Majoritatea părinților consideră că sunt stăpâni pe situație și sunt determinați să întreprindă acțiuni pentru a-i ajuta pe copii să gestioneze accesele de furie și comportamentele agresive. Problema se manifestă atunci când este nevoie de utilizarea strategiilor cele mai eficiente. Care sunt aceste strategii si cum se aplică ele pentru cazuri specifice?

Să înțelegem agresivitatea!


Pentru a gestiona un anumit fenomen comportamental sau psihologic, este nevoie să îl înțelegem. În cazul copiilor, agresivitatea se manifestă prin mușcături, lovituri, strigăte și alte comportamente agresive, de cele mai multe ori direcționate spre alții. Cauzele pentru care copiii manifestă agresivitate sunt relaționate cu emoții de frustrare, supărare, tristețe sau anxietate. Copiii nu au maturitatea cerebrală a adulților, așadar, partea din creier care este responsabilă de controlul impulsurilor este în plină dezvoltare și stabilizare. Înainte de manifestarea comportamentelor, copiii, la fel ca oamenii maturi, resimt anumite emoții. Cum creierul copiilor este imatur încă, el nu reușește să gestioneze emoțiile inconfortabile într-o manieră rațională, eficientă și adaptativă. Modalitățile de comportament agresiv sunt căile pe care copiii le aplică impulsiv în încercarea de a diminua stări de distres emoțional.

Ce înseamnă auto-reglarea?


Abilitățile de monitorizarea și control al gândurilor și emoțiilor conturează auto-reglarea. Aceste abilități susțin un răspuns adecvat din punct de vedere emoțional și comportamental pentru problemele pe care le întâmpină copilul. Nu ne naștem învățați, asta deja știm cu toții, iar studiile din domeniul neuroștiințelor demonstrează că inclusiv creierele noastre au nevoie de formare și pot beneficia de modelare. Este foarte important de știut că aceste abilități de autoreglare au potențial ridicat de a fi asimilate de copii prin modelarea de către părinți. De îndată ce reușim să îi mobilizăm pe copiii să deprindă abilitățile necesare auto-reglării, le oferim uneltele potrivite pentru dezvoltarea socio-emoțională optimă.

Care sunt pașii prin care îi putem învăța pe copii auto-reglarea?


  1. Fiți pregătiți pentru a reuși să ajutați – anticipați care ar fi răspunsurile comportamentale ale copilului și încercați să găsiți alternative utile și sănătoase pentru a-i oferi sprijin în gestionarea eficientă a evenimentul aversiv. Încercați să înțelegeți situația cu care se confruntă copilul și veniți cu ghidaj într-o manifestă calmă și încrezătoare. Este posibil ca lucrurile să nu meargă excelent din prima încercare. Nu vă învinovățiți și fiți perseverenți.
  1. Încurajați auto-reglarea cu empatie, validare și exprimare emoțională – părintele își asumă rolul de a modela exprimarea inadecvată, din punct de vedere funcțional, a emoțiilor copleșitoare pentru copiii. Emoții ca furia, anxietatea sau tristețea se manifestă în cele mai multe cazuri prin comportamente agresive. Prin modelare, părintele își propune să îl ajute pe copil să simtă emoțiile inconfortabile, să le eticheteze și să îl ajute să le abordeze ca fiind normale pentru contextul în care se află. Pornind din acest punct, ei pot căuta împreună alternative sănătoase de răspuns comportamental.
  2. Apelați cu încredere la joacă – tipurile de activități de joacă non agresive vă deschid șansele să vă inspirați pentru a învăța copilul variante alternative de exprimare emoțională în locul agresivității. Totodată aceste activități de joacă au rolul de a consolida relația părinte-copil, fundamentală pentru dezvoltarea socio-emoțională optimă.
  3. Concentrați-vă împreună pe ceea ce POATE copilul să facă – studiile arată că deopotrivă adulții și copiii au tendința să eludeze „NU-ul” dintr-o directivă. Astfel, atunci când copilul primește ca sfat „nu lovi / nu mușca” există șanse mari să asimileze doar „lovește / mușcă”, și să acționeze întocmai, odată aflat în context. Este indicat să prezentăm directivele sau regulile în formula „POȚI SĂ”. In acest fel ajutăm copilul cu alternative sănătoase și bine definite la care să se raporteze adaptativ și minimizăm riscul de a înțelege și asimila greșit o regulă.
  4. Apelați cu deschidere la metodele alternative pentru disciplinare – sistemul fiecăruia funcționează după reguli, pedepse și recompense. De asemenea, aceste unelte de disciplină aplicate conștient sau nu, sunt utile doar dacă sunt adaptate la vârstă. Vorbim în acest caz despre nivelul de dezvoltare al creierului copilului mic, căruia nu îi folosește o pedeapsă nerelaționată cu contextul și consecințele comportamentelor pentru care a fost aplicată sancțiunea. La vârste mici, copiilor le folosește mai degrabă ghidajul, oferirea de alternative bine gândite și verificate prin experiența personală a părintelui, în măsura în care este posibil.

Referință bibliografică:  „Anger and Aggression In the Early Years” Ariadne Brill – Positive Parenting Connection